(Sursa foto: internet)
"Paul:
Am pornit din nou la drum iubita mea... Luna mi-e martor, ghid si confident. Stelele devenisera parca un fluviu infinit de lumina care revarsa neancetat asupra mea o ploaie de magie si puritate... Am mers mai departe, cu inima cat un purice, nestiind la ce sa ma mai astept... Cand, dintr-o data, ca un miraj, in fata mi-a aparut un pod de cristal... Am dat sa urc pe pod, dar in fata mi-a iesit un batran cu parul si barba de un alb minunat, atat de alb ca nu il pot descrie... Si m-a intrebat: unde mergi om bun? Iar eu i-am raspuns: Caut drumul spre fantana tineretii, caut drumul spre pomul cunostintei si al purificarii...
-Pentru asta, va trebui sa te arati demn de asemenea destinatie... Trebuie sa ma intrebi 3 intrebari, daca sunt intrebarile potrivite, te voi lasa sa treci:
Am stat si m-am gandit, tremurand... Si l-am intrebat:
- Ce este iubirea?
- Iubirea, fiul meu, este dezinteres, iubirea este dor, iubirea este compasiune, iubirea este flacara, iubirea e minune, iubirea este sacrificiu, iubirea este desfatare, iubirea este durere, iubirea este alinare... Iubirea este sangele lui Dumnezeu, iar prin iubire s-au facut toate, si toate pentru iubire. Iubirea este ramura pe care au crescut toate frunzele universului... Ai intrebat intelept fiul meu, pentru ca nu exista intelept mai mare decat acela care a descoperit sensul iubirii... Si nu exista sfant mai mare decat acela care a lasat sangele Domnului sa curga prin inima sa... continua...
- Care este rostul nostru, al muritorilor pe pamant?
- Sa demonstrati ca sunteti demni de dragostea lui Dumnezeu... Sa iubiti si sa fiti iubiti, sa va fiti scarita catre cer unii altora, pentru ca viata voastra muritoare este doar prima clipa de viata a sufletului vostru...
continua...
- De ce ne-am desprins noi de sfintenia celor de sus, de ce nu suntem in stare sa iubim asa cum Domnul o face, de ce devenim ca niste animale, de ce este atata suferinta pe pamant?
- Pentru ca ati vrut prea mult, v-ati lacomit sa va puneti pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, desi El din dragostea mare pentru voi, v-ar fi ridicat treptat din conditia voastra, v-ati grabit... Si ati decazut. De aceea sangele Domnului nu a mai curs prin voi, de aceea ati devenit ca niste animale... Apocalipsa nu va fi atunci cand va ploua cu foc, sau cand ingeri intunecati vor rapi fiecare suflet de pe pamant, ci atunci cand Domnul isi va retrage iubirea Sa din lume... Totul se va prabusi, va imploda... pentru ca toate Se fac prin El si Dragostea Sa...
Ai intrebat bine, tinere, esti liber sa treci... mergi si desavarseste-te, pentru ca meriti...
Iubita mea, iti scriu cu inima revigorata,
Curajos si luminos precum un Luceafar...
Dragostea mea creste clipa de clipa,
Si parca deja intrevad primele clipe de soare...
Cand voi fi treaz si te voi strange in brate...
Si-ti voi sopti cat de mult de iubesc,
Pentru ca... tu esti sangele meu...
Iar eu sunt inima ta...
Si totul e perfect, pentru tine traiesc...
Ramona Sandrina:
"Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată (...) De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; ... Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Şi de aceea, dintre toate cele lumeşti şi nelumeşti eu am ales dragostea ta. Singura care poate face din mine un om mai bun, mai frumos, mai plin de lumina sentimentelor frumoase. Departe de ce se poate înţelege. De aceea, eu am ales inima ta cămin inimii mele şi m-am dăruit cum puţini au curajul să o facă. Pentru că ştiu! Ştiu că oriunde vei fi iubitul meu, eu am să fiu bine. De aceea, dragostea ta va fi mereu căminul iubirii mele şi tu omul în a cărui viaţă m-am abandonat pentru totdeauna. Şi nu am teamă. Nu am întrebări. Am doar iubire. Iubire pentru ce nici nu am văzut încă. Ştii tu cum este să îţi fie dor de crapă pietrele de privirea cuiva neprivit de ochii tăi încă? De braţele sale...nu mângâierea în sine ci sentimentul acela profund care te învăluie iubindu-te până în cel mai adânc colţ al sufletului tău, invadându-te ca o briză care ştie toate lăcaşurile sfinte din tine.
Te voi aştepta până la capătul aşteptării,
iar apoi,
voi trage pământul peste umeri
şi am să te aştept şi aşa
până am să devin piatră!
Piatra care plânge la auzul inimii tale
şi...curge...
Am să-ţi fiu orice...
altarul frunţii tale
peste care îmi las sărutul
ca pe o rugăciune
sau rugăciunea însăşi
Te voi aştepta până la capătul aşteptării,
iar apoi,
nu va mai rămâne din mine decât...iubire!
Iubire şi sânge să-ţi încălzesc inima care dacă vreodată va înceta a mai bate...eu am să mor precum corbii aruncându-mă de pietre şi am să-mi înlemnesc pentru totdeauna!!! Te...iubesc! Ştii? Deloc trufaş, deloc eroic. Doar te iubesc...şi-atât! - Monolog în doi, Paul Sorlopciu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu