"Paul:
Of... cat de frumos poti sa-mi scrii, cat de minunat esti plamadita, esti ca o harpa sfanta care emana numai sunete dumnezeiesti. Aceste cuvinte mi se catara pe suflet precum o iedera, dar nu una malefica, una revigoranta, una minunata, una renascatoare, ca un izvor vesnic de fericire... Asa ca da iubita mea, esti fara indoiala sita mea de fericire, mangaierea si alinarea mea, frumusetea si fericirea mea, de ce-ul si pentru-ca-ul oricarei intrebari pe care mi-o voi adresa odata... Sper doar sa fiu demn de iubirea ta, sper doar sa o merit, sper doar sa nu cad in superficial, sper doar sa nu te desconsider, sa nu cad in banal... asa cum fac toti oamenii bogati cand se vad cu desaga plina... De aceea trebuie sa merg mai departe in drumul meu nocturn, ca se devin ceea ce trebuie sa fiu, sa devin ceea ce meriti sa fiu... Penrtu ca tu meriti doar desavarsirea iubita mea, tu insati fiind desavarsita... Am lasat o parte din mine la fiecare rascruce de stele, astfel ca nu vei fi singura de vei incerca sa ma intalnesti... Le-am presarat cu elixir de zambet si praf de sarut... Cu calde alinturi si picaturi de dragoste... Te iubesc tabloul meu minunat!!!
Ramona-Sandrina:
sunt tot ce vrei sa fiu iubitul meu
sunt harpă, sunt femeie
sunt iederă de vise
ce am să mă-nconjor în jurul tău
mereu să-ţi fiu,
iubitul meu...
voi fi orice, orice
voi fi erou, voi fi soldat,
şi voi muri ca să revin cu tine-n sufletul meu!
prea mult am stat la drum cu mine
şi la răscruce de noi doi,
câte au fost iubite-ţi aminteşti???
acele săptămâni şi luni şi zile
până când sufletul mi-a spus
pe unde eşti
şi ţi-am ieşit în prag
să te aştept
spre tine cu tot dorul meu s-alerg
să... te iubesc?!
atâtea nopţi m-am întrebat murind
prin care lumi se află domnul meu din gând
pe el să îl aleg, de el ca să mă leg
ca de pământ şi cer,
de ape şi de ploi,
credinţa mea în care sper
amestecându-mă în noi
sufletul tău, altarul meu,
iubitul meu
între noi doi iubite, cuvintele tac
ce rost ar avea să cânte?
inimile noastre au cântecul lor,
a ta cu mine,
a mea cu tine
un limbaj din care se desprind
doar bătăile lor,
între ele, tu mi te prelingi în suflet,
pe suflet
rostindu-mi tot Universul!
iubitule, iubitul meu
Ştii ce-mi eşti tu?
Cea mai înaltă turlă unde inima mea
te strigă înalt, înalt
până la Dumnezeu
o astfel de iubire-ţi port,
iubitul meu!!! - Monolog în doi, Ramona-Sandrina&Paul"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu