(Sursa foto: internet)
Iubitul meu, am sa iti povestesc acum despre mine. Am sa te iau de mana si am sa te plimb prin viata mea. Sa ii cunosti toate strazile, toate cotloanele ei de frica si disperare, toate tradarile si bucuriile si mai ales, altarul acela la care ma opream mereu cand eram prea singura in mine. Un altar unde ma asezam la o cafea cu Dumnezeu si ii plangeam in brate intrebandu-l mereu de ce lasa oamenii schiopi de suflete in lume? EL mereu zambea si mereu ma apasa pe suflet amintindu-mi ca uneori in el se aude alt suflet...plangand, razand, cazand, ridicandu-se. In mine mai traia cineva a carui prezenta imi era atat de familiara, dar pe care nu il cunosteam. Ii stiam umbra umerilor, conturul chipului, a mainilor, a bratelor in jurul meu, dar nimic mai mult. Ca visul acela care se repeta la infinit, iar tu stii ca intr-o zi vei invata sa traiesti numai in el si pentru el, deoarece indiferent cata viata este afara...viata ta, toata este acolo! Te voi duce azi pe o strada unde cam pe la sfertul vietii am invatat sa ma prabusesc. Am invatat caderea ca nimeni altcineva. Si singuratatea. Atunci, iubitul meu, in abisul acela adanc si rece, Dumnezeu a suflat de trei ori cate trei cu tine peste mine. M-a resuscitat cu speranta si lumina. Lumina iubirii tale! Deodata nu mi-a mai fost atat de intuneric. Inima mea invata sa bata din nou. Corpul meu a invatat din nou pasii pana la zbor. Emotiile s-au intors precum pasarile calatoare in roiuri de fluturii stravezii. Se aruncau in mine, mureau si se trezeau nimfe de vise si dragoste pentru totdeauna. Si, in ziua aceea, am invatat sa ridic privirea. Era atat de frumos! Atat de multa lumina si culoare. Departe, pe cerul vietii mele se nastea un soare si crestea un cer senin, iar eu ma dezgoleam de toate lui. Nu am putut privi de prima data. Si teama doare. Si nelinistile. Si tacerile dor, iubitul meu! DOR! Dar m-am ridicat sprijinindu-ma de iubirea ta ca de un toiag, un talisman de vreme grea si buna, m-am invesmantat in privirea ta, mi-am pansat toate ranile vietii cu zambetul tau si mi-am asezat credinta si iubirea in suflet cu tine! Nu am alte puncte cardinale in viata si nici alta credinta. Nu vreau alt cer si nici alt soare. Nu vreau sa ma invete nimeni cum danseaza emotiile in suflet si pe sira spinarii cand seara adorame, iar iubitii raman treji. Nu vreau sa invat alte buze a ma rosti si nici ale mele nu vor rosti alt nume decat al tau! Si te-as canta! Si te-as rosti tuturor! Si te-as invata iubirea si pasii. M-as apleca sa ti-i asez la loc daca i-ai schiopata iubite, dar cum sa o fac? Cascada mea de adevar esti tu! IUBIREA mea esti TU! Acum, inchide ochii iubite si lasa-ma sa te invat un prim pas catre mine. Ma vezi cat de a ta sunt? Uneori imi vorbesti de iubire si te ascunzi in tine. Cum sa te gasesc iubite? In spatele carei usi stai? Am sa invat a le deschide pe toate doar da-mi un semn. Un semn ca ti-ai deschis pieptul sa pot intra in inima ta. In a mea...esti de cand s-au creat lumea, ingerii si oamenii. Si, si de nu ai fi, eu am sa ma opresc acum, aici, pe la mijlocul vietii si am sa te astept sa ma urci la cer. La cerul tau! Al nostru...
in inima mea
nu exista alta masura
in inima mea
nu exista alt acord,
iar de Dumnezeu m-ar aruca in lume fara tine
sa mor as vrea
sau sa nu ma amintesc
piatra sa ma fac
turla ce tipa la cer
zi si seara
numele tau
pana cand nu am sa mai fiu nimic
decat primul si ultimul gand
despre tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu