(Sursa foto: internet)
"Undeva un el. Undeva o ea. Între ei? Doar gândurile lor, porumbei voiajori de la un suflet către altul. Nu că s-ar fi ştiut vreodată. Nu că s-ar fi văzut. Doar inimile lor se cunoşteau atât de bine. Prea bine. Între ele? Doar bătăi de cuvinte. Şi tăcere. Undeva o căsuţă albă de lemn. O curte verde plină de flori şi copaci. Undeva o altă căsuţă. O curte verde plină de flori şi copaci. O fereastră. O lună plină. Câteodată ploaie. Câteodată senin şi stele multe. Anotimpuri peste anotimpuri îşi pierd frunzele. Două frunţi apăsate pe sticla ferestrei. Două palme. Două de-o parte a inimii. Două de celelaltă. Între ele? Resuscitare cu greieri. Şi el... Îşi adună sufletul. Oftează. Peste fereastră se preling boabe de lacrimi. Uneori şi din suflet cade ploaie. Palma dreaptă se încleştează. Fruntea se adânceşte. S-ar face una cu fereastra. Palma stângă se plimbă peste aburul ferestrei. Inima... Împrăştie cuvinte. Dincolo de suflet. Dincolo de fereastră. Departe... - Monolog în doi, Ramona-Sandrina&Paul Sorlopciu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu