Mereu ne va durea locul acela din care cândva ne-au zburat oamenii şi câteva vise!

(Sursa foto: internet)

La un moment dat, în viaţa mea au intrat oameni. Le mulţumesc pentru călătoria prin existenţa mea simplă, pentru cadoul prezenţei lor lăsat în sufletul meu. Mă simt mai bogată, mai frumoasă şi mai împlinită. Când au plecat pe rând din viaţa mea, nu am înţeles de ce. Acum le mulţumesc din nou. Am înţeles în sfârşit că nu mai aveam ce să le dăruiesc pentru a-i completa şi nici ce să primesc pentru a mă completa. Am fi distrus în noi şi acea fărâmă mică de prietenie care ne mai leagă. Sunt multe alte suflete de îmbogăţit! Viaţa a triat! Ne-a adus împreună şi ne-a dus apoi pe alte drumuri. Am suferit o vreme. O vreme îndeajuns de multă încât să îmi dau seama că aşa se întâmplă toate lucrurile fericite în viaţă. Viaţa este o călătorie cu oameni, unde ne umplem sufletul cu oameni şi sentimente. Unii doar ne ating, unii se opresc o vreme şi unii ne rămân până la capătul capătului. Aceştia sunt cei care împlinesc, rotunjesc şi desăvârşesc viaţa unui om! Acum, în viaţa mea şi-au început călătoria oameni noi. Frumoşi! De care sunt nespus, nespus de bucuroasă. Vreau ca oamenii din viaţa mea de acum să fie cei care o vor desăvârşi. Poate totuşi nu cer prea mult când aştept o rămânere. Sper să nu mai cunosc şi să nu mai înţeleg un alt rost al despărţirilor. Într-un final, chiar dacă ştim că despărţirile pot fi benefice, ele tot ne dor. E ca şi cum am smulge bucăţi de suflet din noi, din carne şi am spune: zbori! Oricâtă carne ne-ar creşte înapoi...mereu ne va durea locul acela din care cândva ne-au zburat oamenii şi câteva vise!