Monolog în doi - încă se scriu în noi iubiri... (Paul Sorlopciu şi Ramona-Sandrina)

Monolog în doi pe Facebook

Undeva un el. Undeva o ea. Între ei? Doar gândurile lor, porumbei voiajori de la un suflet către altul. Nu că s-ar fi ştiut vreodată. Nu că s-ar fi văzut. Doar inimile lor se cunoşteau atât de bine. Prea bine. Între ele? Doar bătăi de cuvinte. Şi tăcere. Undeva o căsuţă albă de lemn. O curte verde plină de flori şi copaci. Undeva o altă căsuţă.
O curte verde plină de flori şi copaci. O fereastră. O lună plină. Câteodată ploaie. Câteodată senin şi stele multe. Anotimpuri peste anotimpuri îşi pierd frunzele. Două frunţi apăsate pe sticla ferestrei. Două palme. Două de-o parte a inimii. Două de celelaltă. Între ele? Resuscitare cu greieri. Şi el... Îşi adună sufletul. Oftează. Peste fereastră se preling boabe de lacrimi. Uneori şi din suflet cade ploaie. Palma dreaptă se încleştează. Fruntea se adânceşte. S-ar face una cu fereastra. Palma stângă  se plimbă peste aburul ferestrei. Inima... Împrăştie cuvinte. Dincolo de suflet. Dincolo de fereastră. Departe...

Paul:

Departe... Undeva departe am sa las toate grijile lumesti. Departe, ingropate sub 3 metri de glod am sa las toata clisa mizerabila, tot balastul lumesc, toata slabiciunea trupeasca si mizeria omeneasca...
Am sa merg pana voi gasi un pom, cu fructe de aur... cu crengi stufoase si dese, mereu verde... si-am sa fur un vlastar...Mi-l voi altoi pe suflet, si-l voi uda, si-l voi ingriji, si-am sa rodesc roade bune impreuna cu el...
Apoi... apoi ma voi intoarce...Ma voi intoarce si voi schima lacrimile in zambete, abandonurile in strangeri in brate... Voi da cu mine de pamant pana voi invata sa nu mai mint, sa nu desconsider ce-i frumos, sa nu ma pierd in amanunte, si mai ales... si mai ales... sa nu dau cu piciorul zilelor... Atunci voi fi in stare sa iubesc cum n-am fost niciodata. Atunci voi fi in stare sa respir aer pe care nu l-am meritat, sa simt, sa plutesc, sa zbor, sa traiesc, sa privesc, sa visez... Sa IUBESC...

Ramona-Sandrina:

De ce să te întorci de unde nici nu te vrei plecat? Mai rămâi o vreme şi apoi o altă vreme. Până va ploua peste noi cu suflet şi vor creşte flori cu petale pâna la cer. Mă auzi? Departe...se vor trezi oamenii şi cocoşii când lumea va ţipa a treia oară. Lumea se va întoarce pe dos. Departe...mi-e teamă că se va scrie din nou cu tăcere peste noi, iar vlăstarii nu vor creşte. Mai stai...mai stai...apoi...mergi să faci grădini frumoase din mine. Îngroapă-mă sub cea mai frumoasă culoare...

Paul:

Imi ceri sa te-ngrop sub cea mai frumoasa culoare, insa stii doar ca tu esti cea mai frumoasa culoare... Am sa-ngrop rogvaivul sub tine... si-am sa te anesteziez cu-n sarut... Te voi trezi doar cand voi reveni... Am sa-ti seman vise frumoase pe buze si-am sa-ti soptesc te iubesc... Voi reveni!

Ramona-Sandrina:

Nu-mi semăna vise! Uneori sub carnea mea cresc doar dureri, iar pe buzele mele tristeţea şi aşteptarea naşte otrăvuri. Nu-mi anestezia simţurile cu sărutul tău. Ar însemna să uit şi să adorm. Nu vreau să dorm. Când eu voi dormi tu te vei furişa afară din viaţa mea. Vei pleca sub alte lumi departe. Dacă...Spun doar, dacă nu am să te mai găsesc? La ce folos culorile fără albul tău? Mai stai...

Paul:

O sa raman... si-am sa iubesc, si-am sa te respir inca putin, si-am sa te degust zi de zi, si-o sa impletim clipe de miere, o sa dansam dansul inimii. Va fi frumos, va fi de neuitat, va fi sublim, dar ce folos? Ce folos cand zi de zi... ne vom stinge, precum doua stele care-si vor da-ntr-un final ultimele scantei de lumina... Nu intelegi ca vreau sa culeg nemurire? Nu stii ca exista un univers paralel unde perfectiunea domneste, unde nimeni nu greseste, unde totul straluceste? Nu intelegi... ca te iubesc atat de mult incat vreau sa prelungesc la infinit felia mea de existenta? Nu intelegi ca lucrurile de valoare se obtin doar cu mari sacrificii? Asa ca da... sufletul meu... am sa risc moartea pentru a deveni nemuritor... Ce folos e albul meu daca risca a deveni spalacit, scorojit, incaruntit, vreau sa-l clatesc, sa-l revigorez, sa-l transform permanent intr-un alb imaculat... O sa-mi picur lava in sange, o sa-mi strecor ambrozie in inima si-am sa iubesc cum zeii o fac... Asa ca rabda iubita mea, fii puternica pentru mine... Te sarut!!!

Ramona-Sandrina:

 în sufletul meu atunci
se va dechide un purgatoriu
nici nu te voi îngropa sub clipele mele,
nici nu te voi lăsa să trăieşti
vei sta doar aşa
cu fruntea adâncită în pumn,
cu sufletul adâncit în timp,
cu inima în gât
ţipătul îţi va fi larg deschis într-o tăcere
ce o să picure,
picure
până în pământ fără să rostească măcar
un nume

câteodată, când vei ofta, sufletul meu
se va face mic răscolind pământul
ca aducere aminte
apoi,
totul va fi din nou
TĂCERE
şi adânc, adânc în peşterile inimii mele
luminile se vor împleti!....

Paul:

Si daca tu vrei, rastignit pe-un perete,
Cromatic sa-ti cant,
Imi voi potoli cu rogvaiv orice sete,
Sa simti ca te-ncant...
Si daca tu vrei, pe crivat picant,
pe obraz sa ma simti,
Am sa-i sar pe aripi galant,
sfidand orice printi...

Sau poate gales prin vis ma doresti,
cu calde soptiri, si frumoase povesti,
Il voi rapi pe Mos Ene o vreme...
si-am sa-ti vin pe la gene...

De ce ti-e teama ghiocel al inimii mele?
Si mie-mi va fi greu, si eu voi suferi...
Rostindu-ti versuri inca nescrise:

Un strop de roua-mi uda... Azi obrazul rosu,
De dorul buzelor tale,
In ureche ticaie inca... Azi doua sandale,
Si sunt sandalele tale,

Mi-e dor de noduri in gat, Azi, ca de primavara,
Cand pe-o banca,
Scaldati de puful de salcam, intr-o doara,
Te-am sarutat prima oara,

Dar... of... durerea-i in floare, cand iarna...
Primavara chinurilor mele,
Ghioceii lacrimii varsata sub perna,
Mi-i rasare alene,

Te sarut, spin de trandafir, in inima mea,
Te primesc, e putin,
Cand merit inzecit sa platesc bucuria,
Indurerat, ma inclin...

Dar nu te teme... voi reveni, pentru ca nu e viata fara tine, iar fiecare respirare fara tine e in van, fiecare bataie de inima un metronom inutil, fiecare clipire o umbra stearsa... Voi reveni!

Ramona-Sandrina:

Închid ochii şi inima mea dansează peste toate cuvintele tale. Îşi închipuie nebuna ce gust are iubirea ta din cupa căreia eu nu am băut deşi tu îmi vorbeşti de puf de păpădie. Şi totuşi sandalele...mi le pot aminti şi nodul în gât. Am să te conturez sub răsuflarea mea într-o altă răsuflare. Am să te aşez aici. Simţi? Aici! Pe inima mea. La doar o răsuflare distanţă. Vreau ca între noi să se spargă aerul, iar cuvintele să se transforme în mări ce ne scaldă, ne ating pielea şi ne întind pe palme. Să mă culeg vreau din mijlocul privirii tale până în mijlocul braţelor şi să stau aşa. Tu încă nu mi-ai scris tot, eu nu ţi-am rostit. între noi e o eternitate de oameni. De nevrute. De neputute. De nerostite.

Şi crivăţ să-mi fii
şi rogvaviv
şi cânt!

Din braţele tale să-mi creşti un mormânt
când nu vei fi,
nu am să fiu

Doar amintirea ne va şopti
într-un târziu
pe buze de vânt!

Nu, nu-mi pleca şi de-ar fi să revii. Îmi este teamă de ceasuri târzii. Mi-e dor şi mi-e teamă de roua de toamnă. Vreau doar s-adorm...Aşa ai să-mi vii? Ai să mă păstrezi fie doar şi-n somn?

Paul:

Ti-am dat doar prima veriga,
Din lantul luminos ce ne asteapta.

Iti scriu... iti spun,
Iar ce ramane-ti voi face.

Amestecand ingredientele...
Cocoloaselor de fum ... in suspans.

Ne-scrise vor ramane zambetele,
Ne-auzite vor ramane te iubesc-urile.

Intre noi doi

Ramona-Sandrina:

uneori stelele, vorbeau alte limbi
de parcă iubirea nu se rostea doar în iubire
şi nu se măsura numai cu inima

totuşi, când îţi aude paşii sufletului
recunoaşte neauzitele
doar că le rosteşte în "iubendia"

ca să ştie doar ele...
lumea noastră tăcută şi nevăzută

Paul:

Iubirea noastra-n stralucire
Intrece orice-nchipuire...
Sufletul meu atata iubire iti poarta
Ca pana si soarele,
De rusine, straluceste in soapta...
Ramona-Sandrina:
nu ştiam de ce uneori soarele plângea cu tăcere
deasupa umerilor mei
curgându-mi până în suflet,
dar acum ştiu,
ştiu că iubirea locuieşte în soare...
în soarele tău

Paul:

Nu stiam ca exista ploi de zambet,
Furtuni de lacrimi, cascade de dor,
Insa sufletul meu e fulger si tunet,
De cand ma iubesti nu mai sunt muritor...Ramona-Sandrina:

muritor? nu, nu eşti
nici n-ai fost pentru mine
ai fost cer şi senin,
ambrozie de drag şi iubire
când ai fost, mi-a fost bine
când n-ai fost mai nimic
nu a fost pentru mine
decât moarte şi-amar,
sânge şi pâine

Paul:

Esti clipa mea de vesnicie,
Esti stropul meu de nemurire,
Paharul meu de ambrozie,
Tu esti a vietii licarire...

Motivul meu de a fi esti doar tu,
La tine duc strazile inimii mele,
Dragostea ta iarta tot, uita tot,
Nu cauta in ale sale
Dragostea ta îndelung rabdă;
Este binevoitoare, nu pizmuieşte,
nu se laudă, nu se trufeşte.
Nu se poartă cu necuviinţă,
Nu caută ale sale,
Nu se aprinde de mânie,
Nu gândeşte răul.

Dragostea ta nu va muri niciodata,
Iar a mea... va trai ca o stea,
Mult timp dupa ce eu nu voi mai fi...

Ramona-Sandrina:

Nu îmi mai vorbi de plecări. Nici măcar dacă ele vor fi. Priveşte-mă doar şi lasă-mă să mă culeg din ochii tăi aşa cum nu m-am mai cules nici măcar din albastrul apelor care nu mint. Lasă-mă să alerg în mijlocul privirii tale până-ţi culeg toate apele amare şi sărate, iar când obosesc prinde-mă în braţele tale şi strânge-mă acolo... Nu mă lăsa. Nu îmi da drumul. Doar ţine-mă la pieptul tău. Ştii tu că inima mea îţi ştie bătăile inimii mai bine decât ţi le ştii tu? Acum...îţi bate cu teamă! Cu teama de mine. De noi. De faptul că ai să mă iubeşti până la renunţarea de tine, iar eu voi pleca. Dar nu am să plec. Chiar dacă mă vor pleca anii. Chiar dacă mă vor iubi alţii. Nu, nu ai să plângi acum. Ai uitat? Ţi-am cules toate amarele şi săratele. Iubeşte-mă acum. Pierde-mă sub palmele tale, sub buzele tale, sub mângâieri şi şoapte. În seara asta am să te iubesc şi eu. Mă auzi? Te iubesc! Şi am nevoie de liniştea ta. De soarele tău pe cerul meu... Nu îmi mai vorbi de plecări când este atât de mult noi în noi acum. Mă auzi cum bat cu tine în mine acum??? Taci doar şi iubeşte-mă...

Paul:

Sa fie tacere atunci intre soare si vis,
Sa cante iubirea, sa curga saruturi,
Intre dansuri de inimi fara apus,
Fara durere, fara suspine, fara abis...

Doar fluturi de suflet si glasuri de inger,
Doar scena noastra de teatru,
Plina de-amor si mister...
Proiectata vesnic pe infinitul albastru...

Ramona Sandrina:

azi, am visat puţin prea sus, dragul meu
dă-mi două peste visare să-mi treacă
pentru că nu vreau să mă trezesc
căzând din nou
singură...

îţi promit că am să cresc prunci sănătoşi
am să hrănesc câinele, am să cos, am să spăl
voi deveni femeia aceea de rând
doar nu pleca
rămâi...

de mâine, am să uit să mai visez
pot face asta! e destul pământ sub picioare
vreau să fac asta pentru mâinile tale
serilor mele reci
şi multe...

aşa că, vrei să-mi tragi două peste visare te rog?
să-mi sară părerile din suflet cât colo de mine
pentru că nu vreau să mă trezesc
într-un pat gol
singură...

mai este încă atât de multă viaţă iubite!!!

Paul:

Calare pe un vis am sa fug de la tine atunci departe. Am sa fur o pereche de aripi de inger si o sabie de heruvim... Trebuie sa intelegi e un drum pe care trebuie sa-l fac... Iti voi vaduvi insa visarea de mine dar te voi dezmierda in trezvie... Nu te mai amagi... Nu vei fi niciodata doar o femeie simpla... Imi vei coase doar vise, imi vei spala doar durerea, imi vei gati doar placerea, iar singurii caini pe care-ai sa-i plimbi sunt sufletul si inima mea... Ramai cu bine in vis draga mea... Ne vedem cand te vei trezi...

Ramona-Sandrina:

Sunt simplă iubite! Atât de simplă încât încap într-o privire! Încât încap în mijlocul braţelor tale! Ce femeie sofisticată ar vrea să bea apă vie din inima unui bărbat ca să poată trăi? Şi ce femeie sofisticată îşi doreşte să fie scăldată dimineţile de-acelaşi zâmbet? Sunt simplă. Nu mă amăgesc. Sufletul şi inima ta nu-mi sunt câini iubite...Îmi sunt anaforă şi ce-am mai sfânt. Întinde doar căuşul iubirii tale şi lasă-mă să te aştept în timp ce tu te vei lupta cu demonii noştri. Sper doar să-i învingi şi pentru mine. Eu am obosit. Am obosit de golul fără tine!
Paul:


~~~~~~

schiţă în lucru...monologurile se adaugă zilnic...